1.03.2026

În aceste zile, Suplimentul la Declarația Internațională privind Competențele de Bază în Psihologia Profesională (IPCP) a intrat oficial într-o perioadă de consultare publică de șase săptămâni. Este un moment important – nu doar pentru echipa care a lucrat la document (noi o numim „work group”, grupul de lucru), ci pentru întreaga comunitate profesională internațională.

Pentru mine, este și un moment personal: conduc în prezent acest proiect, un demers care își propune să clarifice, să consolideze și să armonizeze modul în care definim competența profesională în psihologie, la nivel global.

Proiectul sub egida căruia a fost dezvoltată Declarația IPCP (International Declaration on Core Competences in Professional Psychology) a demarat încă din 2013, cu al 5-lea congres internațional privind certificarea în psihologie. În urma acestui congres a fost instituit un grup de lucru, condus de Sverre Nielsen (Norvegia), grup din care am făcut parte și eu și care a produs Declarația – adoptată apoi formal în 2016 de cele două cele mai reprezentative asociații internaționale de psihologie, anume International Association of Applied Psychology (IAAP) și International Union of Psychological Science (IUPsyS).

Declarația definește un set de competențe esențiale, care acoperă fundamentul științific al practicii psihologice, evaluarea și intervenția, etica și responsabilitatea profesională, reflecția critică și dezvoltarea continuă, contribuția la dezvoltarea altor profesioniști și la consolidarea profesiei. Un element important este faptul că IPCP nu reduce competența la cunoștințe teoretice. Ea include cunoștințe și abilități (evident), dar și judecată profesională și valori și responsabilitate etică. În acest sens, IPCP se aliniază unei viziuni moderne asupra profesiei – una în care competența este integrativă și contextuală. Declarația și alte documente ale proiectului pot fi consultate aici: https://psychcompinternational.org/outcomes/

Declarația e importantă pentru profesia noastră. Este un document de referință care definește ce înseamnă să fii un psiholog profesionist competent, indiferent de țară sau de domeniul de specializare.

Sigur, Declarația IPCP nu este un standard rigid și nici un regulament impus. Ea este un cadru de referință internațional, care descrie competențele fundamentale ale psihologului, oferă un limbaj comun pentru formare, evaluare și certificare, facilitează dialogul între sisteme profesionale foarte diferite și sprijină dezvoltarea unor standarde naționale coerente și compatibile internațional.

IPCP a pornit de la o nevoie foarte clară: într-o lume în care mobilitatea profesională crește, iar psihologia este practicată în contexte culturale, economice și legislative foarte diferite, avem nevoie de un nucleu comun de competențe care să definească profesia dincolo de granițe geografice și dincolo de ”hârjoneli” locale – pentru că, trebuie să spun asta, frământări similare cu cele pe care le avem în România apar peste tot. Ce înseamnă să fii psiholog și mai ales ce înseamnă să fii psiholog competent ... aceasta e o întrebare dificilă, care dintotdeauna a pus în opoziție grupuri cu viziuni parțial sau total opuse, generând astfel conflicte uneori contondente.

Declarația IPCP este deja utilizată sau analizată în multiple țări ca referință pentru revizuirea standardelor de formare, definirea competențelor pentru acreditare, armonizarea cerințelor profesionale și dezvoltarea sistemelor de certificare. A fost utilizat până acum ca bază atât pentru sisteme naționale în peste o duzină de țări, cât și pentru reglementări sau documente programatice în domeniul reglementării de sisteme regionale (de exemplu Federația Europeană a Asociațiilor de Psihologie - EFPA, Central American Union of Colleges and Associations of Psychology – UCCAP, sau Asia Pacific Psychology Alliance – APPA).

În multe contexte, IPCP oferă pentru prima dată un cadru comparabil internațional. Acest lucru este crucial pentru mobilitatea profesională transfrontalieră, pentru recunoașterea calificărilor și pentru dezvoltarea unor sisteme de certificare bazate pe competențe reale, nu doar pe durată de formare. Pe termen lung, IPCP poate deveni un reper global pentru certificarea psihologilor – nu prin impunere, ci prin consens și adopție progresivă, iar această ambiție este explicit îmbrățișată de grupul de lucru și de ceilalți stakeholderi ai proiectului.

Proiectul IPCP a fost inițiat ca un demers strategic pe termen lung, cu implicarea unor experți din multiple regiuni ale lumii. Eu am intrat în proiect în fazele sale de dezvoltare și consolidare, iar în prezent coordonez procesul de actualizare și extindere a Declarației. Sverre Nielsen (Norwegian Psychological Association) s-a retras în 2018 de la conducerea proiectului și atunci am fost desemnat eu pentru a convoca în nou grup de lucru și a continua această muncă – cu un supliment la Declarație și un Toolkit pentru aplicarea ei. Invitația ca eu să preiau proiectul a venit de la Dave Bartram (British Psychological Association, UK) și Steve DeMers (American State and Provincial Psychology Boards, USA) – Sverre, Steve și Dave fuseseră printre inițiatorii și contributorii foarte activi și dedicați în prima parte a proiectului.

Această nouă etapă are un obiectiv ambițios: să transformăm Declarația dintr-un document de principii într-un instrument aplicabil, utilizabil pentru formare, evaluare și – pe termen lung – certificare și mobilitate profesională. Pentru mine a fost o onoare să conduc un grup atât de select de colegi, din atât de multe zone ale lumii și cu atâta competență adunată la un loc. Lucrul cu diversitatea de opinii tipică pentru un astfel de grup internațional a fost o experiență formativă extraordinară pentru mine.

Suplimentul aflat acum în consultare publică nu este o simplă anexă tehnică. El reprezintă o actualizare strategică a Declarației IPCP, menită să răspundă transformărilor majore din practica psihologică contemporană. Documentul pornește de la o premisă clară: profesia de psiholog se schimbă rapid, iar un cadru de competențe trebuie să fie un „document viu”, capabil să integreze noile realități ale practicii.

Suplimentul introduce trei competențe suplimentare, considerate esențiale pentru practica actuală și viitoare: - Servicii psihologice mediate tehnologic (Technologically mediated psychological service) - Dezvoltarea altora (Developing others) - Competență multiculturală și multilingvă (Multicultural and multilingual competence)

Acestea vor fi integrate în versiunea consolidată din 2026 a Declarației, astfel încât documentul final să fie unitar și coerent. Suplimentul marchează clar trecerea de la o declarație generală de principii la un cadru capabil să răspundă explicit provocărilor secolului XXI: digitalizare accelerată, globalizare și mobilitate profesională, diversitate culturală profundă, nevoia de standarde transparente pentru certificare.

Câteva descrieri și argumente aici pentru cele trei noi competențe propuse prin Supliment:

1.Serviciile psihologice mediate tehnologic

Digitalizarea practicii psihologice nu mai este o opțiune, ci o realitate. Evaluarea online, intervențiile prin internet și aplicații mobile, utilizarea platformelor digitale de comunicare, sistemele electronice de stocare a datelor, instrumentele algoritmice de suport decizional sau utilizarea inteligenței artificiale – toate acestea fac deja parte din practica profesională. Suplimentul afirmă explicit că psihologul profesionist trebuie să demonstreze competență inițială și continuă în utilizarea instrumentelor digitale, să respecte standardele etice în mediul digital (confidențialitate, securitatea datelor, prevenirea utilizării abuzive a informației), să evalueze critic și să îmbunătățească utilizarea tehnologiei prin abordări bazate pe dovezi și reflecție profesională etc. Este, practic, o recunoaștere formală a faptului că competența digitală este acum parte din competența profesională de bază.

2.Dezvoltarea altora

Această competență este poate una dintre cele mai importante noutăți conceptuale. Sub eticheta „Developing others”, Suplimentul include activități precum supervizarea, mentoratul, ucenicia profesională, leadership-ul profesional sau alte forme de dezvoltare a colegilor – formale sau informale, în funcție de contextul cultural și legislativ. Competența nu se reduce la a „superviza”, ci presupune proiectarea și implementarea proceselor de dezvoltare profesională, utilizarea unor cadre teoretice și a practicilor bazate pe dovezi, evaluarea performanței după criterii clare, oferirea de feedback constructiv etc. Mesajul este clar: menținerea standardelor profesionale nu este un act individual, ci unul colectiv, iar psihologii cu experiență au responsabilitatea dezvoltării generațiilor următoare.

3.Competența multiculturală și multilingvă

Declarația inițială includea deja o competență legată de diversitate și competență culturală. Suplimentul merge însă mai departe și definește explicit standarde privind competența lingvistică în contexte multilingve, adaptarea intervențiilor la normele și valorile culturale specifice, integrarea psihologiilor indigene și a sistemelor culturale de cunoaștere și implicarea comunităților indigene în designul și implementarea serviciilor. Într-o lume interconectată, în care migrația și diversitatea culturală sunt realități cotidiene, această competență devine esențială pentru legitimitatea și etica practicii profesionale.

Consultarea publică pe astfel de documente este esențială. IPCP nu este proiectul unui grup restrâns, ci al comunității internaționale de psihologi. În următoarele șase săptămâni, profesioniști, organizații și instituții din numeroase țări pot trimite feedback, sugestii și observații. Acest proces este deliberativ și transparent – tocmai pentru că miza este una majoră. Oricine dorește să ofere sugestii este binevenit să facă asta prin acest formular: https://forms.gle/wpiuXPBLsAUVcxL48

Pentru mine, conducerea acestui proiect este o responsabilitate profesională majoră. Este și o oportunitate de a contribui la consolidarea unei viziuni despre psihologie ca profesie științifică, etică și responsabilă – la nivel global. Și este o oportunitate excelentă de a arăta că România joacă în liga mare în psihologia internațională și că poate avea o contribuție notabilă la aceasta.