Astăzi s-a publicat în Intelligence editorialul de final de an, “From Principles to Progress: One Year of Renewal at Intelligence”. Este textul care încheie primul meu (și al colegului Samuel Greiff) an ca Editor-in-Chief al revistei și, sincer, unul dintre puținele momente în care mi-am permis să respir, să privesc în urmă și să pun în cuvinte tot ce s-a întâmplat în ultimele 12 luni. A fost un an plin: intens, complicat pe alocuri, dar surprinzător de frumos și de provocator și de încurajator în alte momente.

Nu am vorbit public până acum despre tranziția de la începutul anului. A fost o schimbare majoră la nivelul revistei și, ca orice schimbare, a venit cu neliniști și tensiuni. Au existat reacții, interpretări, demisii din board, opinii care au circulat fără să fie neapărat conectate la realitate. În asemenea contexte e ușor să intri într-o logică a reacției, dar noi am ales conștienți să nu răspundem. E un lucru pe care nu l-am făcut întotdeauna în cariera mea (sunt mai vocal și mai combativ de cele mai multe ori), dar acum mi s-a părut singura alegere sănătoasă.

Și cred că a fost decizia corectă. Pentru că în locul conflictului, a apărut ceva cu totul neașteptat: un val masiv de sprijin. Zeci de cercetători — oameni pe care îi apreciez profesional de ani de zile — ne-au contactat în primele luni cu un mesaj foarte simplu: „Vrem să vă ajutăm să construim”. Mulți au intrat sau re-intrat în board, unii s-au oferit să recenzeze, alții doar au transmis un mesaj de încurajare. Și asta a schimbat totul.

Am reconstruit boardul aproape de la zero, cu mare grijă și cu sentimentul foarte clar că acest moment, oricât de dificil, este și o șansă. Am căutat diversitate — tematică, metodologică, geografică. Am căutat oameni care înțeleg că rigoarea științifică și responsabilitatea față de cum comunicăm rezultatele nu sunt două forțe aflate în conflict. Și am căutat colegi cu care se poate lucra cu încredere, în liniște, fără egouri inutile. Astăzi, când privesc componența boardului, văd una din cele mai bune echipe cu care revista Intelligence a lucrat vreodată.

Ce m-a bucurat cel mai tare anul acesta a fost să văd cum comunitatea a sprijinit direcția revistei. Submisia de articole a crescut, reviewerii și-au păstrat disponibilitatea, iar autorii au început să ne scrie că apreciază atenția pe care o acordăm clarității teoretice, transparenței metodologice, limbajului responsabil și precauției în interpretare. Pentru mine, acestea au fost cele mai bune confirmări că drumul pe care am pornit este unul corect.

Un alt lucru important pentru mine a fost extinderea atentă a ariei tematice a revistei. Domeniul inteligenței nu mai înseamnă de mult doar factor g sau structura abilitaților cognitive. Înseamnă creativitate, metacogniție, inteligență emoțională, neuroștiințe, genetică comportamentală, inteligență artificială, testare digitală, modele dinamice ale performanței cognitive. Pentru mine, e foarte clar că inteligența nu poate fi înțeleasă pe bucăți. Totul este interconectat. Așa că am deschis revista mai mult către această complexitate — nu ca o diluare, ci ca o maturizare.

De altfel, această deschidere a dus și la planurile pentru 2026, când Intelligence va publica o serie de Special Issues care, în opinia mea, vor marca direcția domeniului în următorii ani. Sunt teme grele și importante: validarea constructelor în lumea actuală, diferențele de grup în inteligență (abordate metodologic și responsabil), impactul AI asupra modului în care măsurăm și modelăm abilitatea cognitivă. M-am bucurat enorm să lucrez cu editori invitați de anvergură, oameni precum Robert Sternberg, Gilles Gignac, Patrick Kyllonen sau Oliver Wilhelm, care aduc voci puternice și bine ancorate în dezbaterea internațională.

Ce mi-am dorit foarte mult, însă, a fost să afirmăm clar care sunt principiile pe care vom continua să conducem revista. Și editorialul spune asta fără ambiguitate: Intelligence va promova dezbaterea științifică matură, nu agitația fără fond. Va publica lucrări solide, transparente și contextualizate, nu speculații prezentate ca certitudini. Va respinge fără ezitare manuscrise care folosesc limbaj stigmatizant, care evită discuția limitelor sau care tratează superficial comparațiile între grupuri. Vrem o revistă în care adevărurile dificile pot fi discutate deschis, dar cu responsabilitate și respect.

Pentru mine, acest editorial este, în același timp, o încheiere și un început. Încheierea unui an tensionat, dar profund formator — probabil cel mai intens an profesional din viața mea editorială. Și începutul unei noi etape, în care revista Intelligence merge înainte nu doar reconstruită, ci consolidată, cu o identitate mai clară și un viitor mai ambițios.

Dacă ar fi să rezum totul într-o singură idee, ar fi asta: am învățat că o comunitate științifică poate trece peste momente grele atunci când își regăsește busola comună — în rigoare, în dialog și în responsabilitate. Și am înțeles că liniștea, uneori, este mai puternică decât reacția.

Mă bucur mult că editorialul a apărut și sper ca el să fie nu doar o reflectare, ci și o invitație – spre mai multă cooperare, spre mai multă rigoare și spre un mod de a face știință care nu se teme nici de complexitate, nici de responsabilitate.

Dacă vrei să îl citești, îl găsești aici: LINK

Iliescu, D. & Greiff, S. (2025). From Principles to Progress: One Year of Renewal at Intelligence. Intelligence, 113(6), 101972.